Puterea recunoștinței (2)

Probabil că, oricât ai fi de acord cu ideea că recunoștința ne face viața mai ușoară, și tu ai avut momente în viață când pur și simplu nu te-ai simțit recunoscător. Tuturor ni se întâmplă ca, uneori, să nu găsim acele motive din viața noastră pentru care să fim recunoscători, chiar dacă, la nivel cognitiv știm că le avem. Și, din cauza asta, se poate întâmpla să ne simțim chiar și puțin vinovați. Dar e ceva perfect normal, nimic nu este permanent – așa că și stările noastre, bune sau rele, se vor schimba. Vom avea din nou acele momente când ne vom simți recunoscători, poate chiar până la lacrimi (de bucurie, clar), pentru ceea ce avem în viață: de la acoperișul de deasupra capului și alte cele de natură materială, până la sănătate, familie, prieteni, hobby-uri etc.

Ideea este, însă, că schimbările se produc doar prin acțiune. Și culmea e că același lucru e valabil și pentru sentimentul de recunoștință. Putem să îl avem constant doar dacă ni-l creăm. Dar hai să vedem mai întâi de ce viața noastră e mai satisfăcătoare când ne simțim recunoscători pentru ce avem – comparativ cu situația inversă, când nu apreciem ceea ce avem și ni se oferă.

Când nu apreciem ceea ce avem duce, mai devreme sau mai târziu, la acea stare de lipsă. Care e destul de neplăcută. Sunt convinsă că toți am trecut prin asta la un moment dat. Lăsată netratată, starea asta de lipsă escaladează și creează o stare de disconfort intern permanent. Cu care ne putem obișnui, dar în care nu cred totuși că vrem să stăm pe termen lung.

🌱 Unde și cum se manifestă recunoștința

în relații (prezență reală, curiozitate autentică, orientare spre creștere)
la lucru (sens, contribuție, progres)
în comunitate (aprecierea gesturilor și acțiunilor mici, simple)
față de noi înșine (acceptare, blândețe)

Deci, de ce este recunoștința atât de importantă?

Păi, în primul rând, pentru că este o resursă internă de care dispunem deja și de care ar fi păcat, deci, să nu profităm. Așa cum ziceam aici, noi toți ne folosim resursele de obicei fie prea mult, fie prea puțin. Hai să vedem ce înseamnă asta:

🔻 Recunoștința minimizată (underuse)

Apare atunci când nu ne folosim suficient de această resursă. Asta înseamnă că:

nu observi lucrurile bune din viața ta
le consideri „normale” sau ca pe ceva „de la sine înțeles”
te concentrezi predominant pe ce lipsește
simți frecvent nemulțumire sau frustrare

👉 Este starea în care binele nu este „văzut”.

🔺 Recunoștința maximizată (overuse)

Apare atunci când folosim recunoștința în mod exagerat. Asta înseamnă că:

te forțezi să fii recunoscător, chiar și atunci când ceva nu este în regulă
minimizezi probleme („putea fi și mai rău”)
rămâi în contexte care nu te mai reprezintă

👉 Aici recunoștința devine o formă de evitare.

⚖️ Utilizarea optimă (golden mean)

Înseamnă să:

observi și apreciezi lucrurile bune din viața ta
recunoști valoarea lor, fără să le iei ca pe ceva garantat
rămâi conectat la prezent
dar fără să ignori nevoia de schimbare sau evoluție
gândești și acționezi conform ideii că:

👉 „Îmi este bine acum” dar în același timp „pot continua să îmbunătățesc lucrurile.”

Și, dacă nu ai deja un jurnal de recunoștință, îți recomand din tot sufletul să începi să ții unul. E extrem de important. Și aici am o tehnică foarte eficientă pentru tine. Înainte de a începe să scrii efectiv în jurnal, ia-ți câteva minute să treci în revistă ziua care tocmai s-a încheiat, cu momentele ei frumoase. Închide ochii, dacă simți nevoia. Și acum amintește-ți ce anume te-a făcut să zâmbești sau ce anume ți-a provocat o bucurie cât de mică. Și acordă-ți timp să re-trăiești în detaliu experiența respectivă: unde erai, cu cine, când s-a întâmplat momentul, cine mai era cu voi, ce anume te-a bucurat, cum ai reacționat, cum au reacționat cei din jur. Efectiv dă-ți voie să trăiești din nou momentele acelea.

În felul acesta tu dublezi și durata și intensitatea experienței respective.

Are sens ce spun, da? Încearcă numai și vei vedea. Îți garantez că funcționează extrem de bine și odată ce ai simțit asta pe piele ta, vei simți nevoia să repeți experiența.

✨ În încheiere

Dacă simți că e cazul să începi să-ți folosești în mod conștient resursele ăstea, începe simplu:

👉 observă pe ce te concentrezi în mod natural
👉 vezi cât de des te uiți la ce lipsește
👉 și cât de des la ce ai deja

👉 și începe să numești, conștient, lucrurile pentru care ești recunoscător. Cel mai ușor îți va fi să faci asta în scris:

👉 observ ce este bine (cognitiv)

👉 apreciez (emoțional)

👉 și exprim recunoștința

Pentru că, de cele mai multe ori, nu binele din viața noastră e cel care ne lipsește — ci atenția asupra lui.

🤍 Dacă simți că ai nevoie de puțin ajutor…

Te invit la sesiunile lunare de coaching în psihologie pozitivă, în care explorăm în detaliu exact aceste forțe de caracter — identificăm mai întâi cum le folosim acum, iar apoi vedem cum le putem calibra astfel încât să ne fie cu adevărat mai bine.

Iar după, ne relaxăm la un atelier de creație – îți promit că o să îți placă mult și că o să te simți mult mai bine după aceea.

Până data viitoare, nu uita să observi binele din jurul tău. 🌿