Fericirea e în noi (1)

Sunt convinsă că ai mai auzit asta și că uneori devine frustrant să o tot auzi. Dar, din fericire – pun intended 😉 – chiar așa este. Și de ce spun \”din fericire\”? Păi hai să ne gândim: cum ar fi dacă starea noastră de bine, calmul acela interior, ar depinde de altcineva?! Cât de frustrați am fi atunci? Să știm că nu avem nicio influență asupra stării noastre de spirit? Mie una mi s-ar părea revoltător și cu siguranță nu aș accepta situația. Nu la infinit.

Nu spun că cei din jurul nostru nu au nicio influență asupra stării noastre de spirit – din contră, al naibii de mare, e inevitabil. Și totul e bine când influența aia e bună, dar lucrurile se schimbă atunci când observăm influențe negative. Și chiar și atunci – din diverse motive – uneori stăm prea mult în situația respectivă. Și, din aceleași motive, uneori ajungem să facem schimbarea necesară, alteori nu. Pentru că, chiar și când ești conștient că fericirea ta e în mâinile tale, nu e mereu ușor să ieși din acele situații care nu îți fac bine.

Deci, de ce se spune că fericirea e în noi?

Pentru că starea noastră de bine depinde preponderent de felul în care interpretăm evenimentele, și mai puțin de evenimentele în sine. Cu alte cuvinte, controlul e, în cele din urmă la noi. Pentru că da, e clar că oamenii și evenimentele ne impactează, dar în cele din urmă noi decidem cât și cum.

Iar în acest sens, cel mai relevant exemplu din istorie este Victor Frankl, fondatorul celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie (după Freud și Adler) și supraviețuitor al patru lagăre de concentrare naziste. Este celebru pentru cartea pe care a scris-o despre această experiență – „Omul în căutarea sensului vieții”, iar citatul care reflectă ceea ce spuneam mai sus sună cam așa: \”Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe.\”

Acum…revenind la subiectul articolului de azi și la forțele noastre de caracter,

…fericirea, starea noastră de bine, de împlinire stă în forțele noastre de caracter de care am început să vorbim aici. Și pe care le avem cu toții, indiferent de rasă, sex sau nivel de educație. Ele determină felul în care simțim, gândim și acționăm.

Iată-le aici pe toate cele 24.

Ei, fiecare din noi avem aceste 24 de forțe de caracter în diverse grade, bineînțeles, în funcție de cum am fost crescuți, educați și de experiențele prin care am trecut. Dar cu toții avem un set de 5-7 astfel de trăsături, care ne definesc exact la fel cum o face ADN-ul. Le folosim fără efort, chiar fără să ne dăm seama de cele mai multe ori, sunt unice pentru noi și ne energizează. Și din aceste motive, ele sunt o metodă sigură de a ne simți mai împliniți / mai fericiți. În momentul în care începem să le folosim în mod conștient.

Pe lângă ele însă mai sunt 5, care au un impact imediat și vizibil asupra fericirii noastre: dragostea, recunoștința, speranța, vitalitatea și curiozitatea. Iar astăzi o vom aborda pe prima și vom vedea cum:

❤️ Dragostea — baza conexiunii

Dragostea este strâns legată de calitatea relațiilor noastre. Iar, conform celor mai recente descoperiri, relațiile – nu doar cele de familie sau romantice – sunt factorul care ne determină cel mai mult fericirea pe termen lung. Și aici intră în discuție faimoasele \”limite\”. Despre care știm că cel mai greu este să le menținem constant, mai ales în relațiile apropiate.

Dar, așa cum știm deja, majoritatea dintre noi ne folosim forțele de caracter fie prea mult, fie prea puțin.

🔻 Dragostea minimizată (underuse)

Detaliind, minimizarea forțelor de caracter este un fenomen obișnuit în care pur și simplu NU ne folosim resursele în anumite situații.

În dragoste, asta înseamnă izolare față de ceilalți, teama de implicare emoțională și lipsa de relaționare.

🔺 Dragostea maximizată (overuse)

Prin contrast, maximizarea înseamnă să ne folosim resursele atât de mult încât respectiva forță de caracter nu mai poate fi considerată o forță pozitivă, ci un obicei dăunător.

Cu dragostea, maximizarea implică excese emoționale, nealiniere cu nevoile celorlalți și comportament plin de dulcegării.

⚖️ Dragostea trăită optim (golden mean)

Calea de mijloc înseamnă gasirea si aplicarea combinatiei optime de resurse, la locul și la momentul potrivite.

Calea de mijloc în dragoste înseamnă căldură veritabilă și reciprocă, conexiune reală și împlinire relațională.

Ca toate celelalte forțe de caracter, și dragostea se manifestă:

in relatii de tot felul:
- intre parinti si copii (siguranță emoțională, grijă, prezență reală)
- de prietenie (loialitate, autenticitate, susținere)
- romantice (siguranță emoțională, intimitate, reciprocitate)
la lucru (respect, colaborare, încredere)
in comunitate (implicare, ajutor, solidaritate)
fata de noi insine (acceptare și blândețe)

✨ În încheiere

Dacă vrei să începi de undeva, începe simplu:

👉 observă cum îți manifești dragostea în prezent, adică:
👉 unde dai prea mult
👉 unde ai tendința să te retragi
👉 și unde ai putea aduce mai mult echilibru

Ca totul să îți fie mult mai clar, așterne concluziile pe hârtie.

🤍 Iar dacă simți că ai nevoie de puțin ajutor…

Te invit la sesiunile lunare de coaching în psihologie pozitivă, în care explorăm în detaliu exact aceste forțe de caracter — mai întâi identificăm cum le folosim acum, iar apoi vedem cum le putem calibra astfel încât să ne fie cu adevărat mai bine. Acesta este un proces de descoperire de sine, ghidat de întrebări elaborate de specialiști în domeniu.

Iar după teorie, ne relaxăm la un atelier de creație.

Îți promit că o să îți placă mult și că o să te simți mult mai bine după aceea.

Până data viitoare, să savurăm primăvara!